Dar nu mereu a fost atât de simplu... Dacă acum e suficient să bagi fierul de călcat în priză și să rezolvi problema cutelor de pe haine, în trecut a fost mult mai dificil.
Originea fierului de călcat este atât de veche, încât ai fi surprins să afli că și în Antichitate se obișnuia călcatul hainelor. Încă din secolul IV înaintea erei noastre, grecii antici considerau un semn de înalt rafinament și importanță socială să umble cu haine fără cute, dar nu le era deloc ușor să obțină asta.
La acea vreme, fiarele de călcat erau la propriu niște bucăți de fier. Niște cilindri care se încălzeau în foc și care, ulterior, prin aplicarea presiunii pe hainele șifonate, lăsau veșmintele fără cute. Cât de cât...
Ulterior, câteva secole mai târziu, romanii foloseau un fel de ciocane, cu care băteau cutele, făcând din călcat o sarcină extrem de dificilă și lăsată în sarcina sclavilor.
În secolul IV, chinezii întindeau mătasea cu niște containere de alamă cu mâner, în care introduceau bucăți de lemne aromate arzând, pentru ca aroma acestora să se impregneze în veșminte. Mai târziu, vikingii, care, deși aveau faimă de barbari războinici, nu erau străini de hainele călcate atent. Foloseau pentru asta un soi de unealtă în formă de ciupercă, cu ”căciula” căreia presau hainele cât erau încă umede.
Primul fier de călcat din Europa medievală a fost de fapt un soi de făcăleț de lemn, sticlă sau marmură, care, până în secolul XV, se folosea ”la rece”. Necesitatea de a purta ”pliuri”, atât de apreciate de către nobilime, a făcut din călcatul hainelor o necesitate socială. Au apărut călcătorii profesioniști de haine, care deserveau casele nobiliare oricând li se cerea ajutorul. Se foloseau cilindri din metal în care se introduceau lemne arzând sau cărămizi solide încălzite la foc.
În secolul XIX a apărut fierul de călcat încălzit cu gaz. Din păcate, aceste dispozitive sufereau de scăpări dese de gaze și exploziile și accidentele erau destul de dese pentru a se renunța la idee.
Ideea de a folosi curentul electric la fierul de călcat este destul de recentă. În 1882, americanul Henry W. Seely a inventat primul fier de călcat electric. Pentru că nu exista o rețea electrică dezvoltată la acea vreme și fierul de călcat nu avea un termostat reglabil, ceea ce făcea ca articolele de îmbrăcăminte să ia foc adesea, ideea genială a lui Seely a avut o aplicare destul de redusă.
În 1897, un alt american, Charles Carpenter, a dotat fierul de călcat al lui Seely cu o rezistență electrica spiralată, soluționând o parte din probleme. În 1901, rețeaua electrică publică s-a extins suficient încât fiarele de călcat să devină un hit în casele americanilor, dar greutatea lor, de circa 4 kilograme, le făcea greu de utilizat.
Până în 1920, însă, deja se vânduseră peste 3 milioane de fiare de călcat în Statele Unite ale Americii.
În 1926 a apărut și fierul de călcat cu vapori, pentru cei care nu beneficiau de curent electric încă. Inventatorul, tot un american. Treptat, cele două modele de fiare de călcat au fost ”îmbinate” într-unul, pentru multă vreme singurele îmbunătățiri aduse fierului de călcat fiind numărul de găuri prin care erau aliminați aburii. De la una, s-a ajuns la până la 60 de orificii prin care ieșea aburul. Compania Sears a plusat, ajungând la 70!
Treptat, avansul tehnologic a permis reducerea dimensiunii fierului de călcat, concomitent cu o creștere a performanțelor acestuia. În prezent, există zeci de producători la nivel mondial, cu sute de modele de fiare de călcat, unul mai performant ca altul.